Asta mi-s...

joi, 27 mai 2010

Fiecare strange ceea ce seamana

Levitic 19:19 "Sa nu semeni in ogorul tau doua feluri de seminte."

Este foarte bine şi important să ştim că prima parte a versetului nostru corespunde vieţii noastre aici pe pământ unde e o semănare continuă după care va veni şi strângerea roadelor. Nu se poate strânge altceva de pe ogor decât ceea ce s-a semănat. Aceasta să ne dea şi mai mult de gândit în umblarea noastră de toate zilele. Vine RECOLTA! Câte unuia dintre credincioşi nu poţi să-i negi credincioşia dar totuşi multe din lucrurile care le face nu sunt la locul lor. Altul are în afară o purtare ca de credincios, dar în ascuns însămânţează ogorul cu sămânţa cea rea a păcatului. Oare nu va rodi sămânţa aceasta? Oare nu-i va fi ruşine când alţii vor descoperi că este un om duplicitar, jumătate pentru Dumnezeu şi jumătate pentru firea păcătoasă? „Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul aceea va şi secera" chiar dacă secerişul vine mai târziu. „Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică” (Gal. 6.7-8).
Sămânţa aceasta felurită ne mai vorbeşte şi de „temeiuri amestecate." Aceasta îi priveşte în mod deosebit pe copiii lui Dumnezeu. Ei aparţin cu duh, suflet şi trup Domnului lor, ei au Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu. În Domnul Isus avem oglindite temeiurile dumnezeieşti după care ne putem ghida viaţa noastră practică. Cu regrete trebuie să recunoaştem că duşmanul a adus relele lumii în mijlocul multor copii ai lui Dumnezeu. O simplă recunoaştere a acestei realităţi nu este suficientă. Noi trebuie să avem o poziţie clară faţă de acest amestec subtil de temeiuri: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege." „...Depărtează-te de oamenii aceştia” (2 Tim. 2.19; 3.1-5).
Să nu ne lăsăm robiţi de sistemele şi sectele acestei lumi. Cerul este patria noastră şi acolo este nădejdea noastră. Noi am fost scoşi din lume ca să fim lumini în întuneric.

Articol preluat de pe http://biblia.crestini.com

Un comentariu:

  1. Întradevăr am fost scoşi de la întuneric la lumină... dar cât din lumina care trebuie să fim, există în noi şi cât o acoperă egoismul, nepăsarea sau invidia?
    Cât ne dor cuvintele ce străbat ca un fir roşu, viaţa noastră "Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce seamănă omul aceea va şi secera"?
    Cât ne pasă de ceilalţi care merg pe acelaş drum cu noi? care fac lucrarea Domnului,ca şi noi?

    RăspundețiȘtergere