Un strop in marea vietii 7...

Dar, cel rau continua sa puna la incercare familia mea, astfel ca am fost instiintati ca se intorsese un doctor din Franta care fusese intr-un schimb de experienta si acest doctor a inceput sa faca orice pentru a ne opera. Am aflat ca fusese instiintat si instruit de o asistenta „binevoitoare” ca familiile noastre erau pocaite si ca pocaitii se ajuta intre ei, astfel ca isi facuse planul ca sa ne opereze cu orice pret si sa ne ia cate 1000 de dolari pentru operatie, urmand sa imparta banii cu ea si astfel am ajuns primul pe lista „macelarului”, insa Dumnezeu nu a fost de acord. In noaptea de dinaintea operatiei mele a fost de garda medicul anestezist care trebuia sa asiste la operatia mea, a intrat in salon si a inceput sa citeasca fisa mea medicala. Cand a vazut ca am fost propus pentru operatie, nu-i venea sa creada, ainceput sa ma intrebe despre toate problemele pe care le am si cand a vazut cate am a zis „Doctorul asta e complet nebun, cum vrea el sa te opereze in situatia asta?” apoi a scris pe fisa sa mi se refaca toate analizele si sa se amane operatia. In aceiasi seara mama l-a sunat pe tata si i-a zis ce se intamplase iar a doua zi dimineata tata a fost la noi, a discutat cu mai multi doctori si, sfatuit de acestia, a spus ca renunta la operatie. Multi doctori i-au zis sa ma ia acasa pentru ca am mai multe sanse sa fiu ingrijit si hranit mult mai bine ca in spital, ca, din punct de vedere medical, nu exista nici o sansa ca eu sa-mi revin si ca doar timpul si Dumnezeu ar mai putea rezolva ceva. Bineinteles ca aceste lucruri eu le-am aflat destul de tarziu si nici eu nici Emil nu credeam ca vom sta in pat mai mult de cateva saptamani, chiar ne faceam planuri de ce o sa facem in continuare cand vom reveni acasa, el urma sa-si continue scoala (terminase doar clasa a noua cand s-a intamplat accidentul) iar eu urma sa plec in armata, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu noi. Din momentul in care am renuntat la operatie, am fost taiat de la portie din ordinul „macelarului” care devenise de cateva zile sef de sectie si putea face tot ceea ce-i trecea prin cap, astfel ca nu mai primeam nici medicamente, nici hrana si mi s-a spus in fata sa eliberez patul in cel mai scurt timp pentru ca spitalul nu are datoria de a ne tine acolo degeaba si daca stiam ca nu ma operez trebuia sa parasesc spitalul dupa sapte zile ca atat tine o internare. Oricum cumparam cea mai mare parte a medicamentelor caci nu se gaseau in farmacia spitalului, dar nu avea cine sa-mi faca injectiile, am avut noroc ca asistentele nu au prea luat in seama ordinele doctorului si au continuat sa-mi faca medicatia necesara. Aceasta situatie a durat aproape sapte zile, pentru ca in ziua de 27 octombrie 1993 am iesit din spital si cu masina personala a unui frate, care ne-a fost mereu aproape si care ii aducea pe mama, tata si bunica la spital, am plecat acasa, spitalul nu a vrut sa ne puna la dispozitie o salvare pentru transport.
Inainte de a trece mai departe, o sa va spun o intamplare in urma careia eu i-am spus acelui doctor „macelarul” si mi-am mai amintit ca am fost intr-o noapte foarte aproape de moarte, am fost in precoma.
A venit intr-o zi la spital un tanar care avea o problema la cap, in urma unei incaierari cineva i-a implantat in cap varful de fier al unei umbrele. A venit la spital, a fost consultat, pansat si trimis acasa spunandu-i-se ca nu are nimic grav. El a avut oarecum noroc pentru ca avea niste rude in Iasi la care a ramas in acea noapte. In timpul noptii a inceput sa aiba mari dureri de cap si au sunat dupa salvare, a fost adus din nou la spital si pus sub observatie severa urmand ca a doua zi sa intre de urgenta in operatie. A avut insa nenorocul sa fie operat de doctorul asta si, in urma neglijentei si a operatiei facute aiurea, tanarul respectiv a iesit din operatie paralizat pe partea dreapta. Bineinteles ca doctorul respectiv nu a recunoscut nimic si a mers mai departe ca si cum nu se intamplase nimic, insa pe holurile spitalului circula zvonul ca din neatentie, in timpul operatiei, destul de simple dealtfel, el ar fi atins niste nervi pe creier care i-au adus acelui tanar paralizia... Intri in spital pentru o durere de cap si iesi jumatate de om, ochiul nu-l mai putea tine deschis, gura i se lasase intr-o parte si vorbea foarte greu, mana nu o putea folosi deloc iar piciorul il tragea dupa el, acestui doctor i se pusese pata sa ne opereze si pe noi, pe bani...
Cealalta intamplare a avut loc in una din noptile in care insotitoarea mea era bunica... Imi amintesc si acum ca am visat ceva ciudat; se facea ca eram in padure si incarcam impreuna cu niste cunoscuti lemne in caruta, lemnele erau foarte grele si rotunde pentru ca urmau sa se foloseasca in constructii. Cand era gata sa terminam de incarcat, catia butuci au cazut din caruta pe pieptul meu si imi oprisera respiratia iar eu am strigat ca nu vreau sa mor. Se pare ca strigasem prin somn destul de tare pentru ca i-am alertat pe toti cei din salon, bunica a fugit dupa asistenta de garda care a venit in fuga mare si m-a luat la palme, m-au udat cu apa pana ce, intr-un tarziu, mi-am revenit. Se pare ca am avut un stop cardio-respirator si am intrat in precoma, daca nu era interventia promta a asistentei si daca nu-mi puneau urgent perfuzia cu Manitol pentru usurarea respiratiei, acum nu ar mai fi avut cine sa va povesteasca toate acestea. Am auzit si vazut multe grozavii in acel spital unde mizeria domnea peste tot iar roiurile de tantari erau ca la ei acasa, se infundau toaletele destul de des iar apa din ele cu tot ceea ce mai plutea pe acolo iesea din baie si ajungea pe holuri pana la usile sau chiar in saloanele mai apropiate; acolo se aduceau accindentatii grav astfel ca am avut ocazia sa ma ingrozesc atunci cand a fost adusa in salonul nostru o femeie pe al carei chip nu se mai puteau recunoaste nasul, ochii sau gura si care cerea apa, dar pe unde sa i-o dai? Erau internati nebuni iar de frica lor trebuia sa se puna paturi in usa noaptea ca sa nu intre peste tine. Erau multe, dar am scapat de ele si am venit acasa unde era curat, liniste si unde mancarea era extraordinara...