Ieri s-au implinit 18 ani... o viata de om... Ar trebui sa sarbatoresc majoratul, majoratul suferintei, incercarii si neputintei mele... Acum exact 18 ani s-a intamplat evenimentul tragic care mi-a schimbat total viata... Am vrut sa scriu ceva dar este destul de greu; imi amintesc la perfectie fiecare minut din ceea ce s-a intamplat si cum au decurs evenimentele de parca s-ar fi intamplat ieri... de-a lungul acestei perioade mi s-au intamplat lucruri frumoase, dar si mai putin frumoase, chiar urate as putea spune, am trecut prin toate starile emotionale posibile de la depresii severe la fericire deplina; ce sa faci, asta e viata, la unii e mai usor iar la altii mai greu. As vrea sa ma gandesc la realizarile mele, dar, nu am nici una, tot ceea ce am, am primit de la Dumnezeu; familia, sotia, fetita le-am primit in dar, un dar care sa ma ajute sa vad partea buna a vietii; un dar care sa-mi aduca fericire, un dar care sa-mi dea putere sa continui lupta cu neputinta... Uneori reusesc, alteori cad invins si asa, zilele trec una dupa alta, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an...
Daca pana acum aceasta zi era o sarbatoare de tristete, de acum s-a echilibrat balanta pentru ca in aceasta fatidica zi de 5 august Dumnezeu a adus si o raza de fericire in familie pentru ca s-a nascut cel de-al doilea copilas al fratelui meu, alt nepotel care sa aduca bucurie familiei si sa-i ajute pe toti sa nu se mai gandeasca ce s-a intamplat acum 18 ani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu