Un strop in marea vietii 3...

Imi amintesc de acea zi de parca s-ar fi intamplat ieri, toate amintirile legate de ea imi sunt inca proaspete in memorie si imi amintesc destul de clar chiar si ce gandeam in acele momente. Mi se intampla uneori, cand nu pot dormi noaptea, sa retraiesc acele momente, insa fara a ma panica, fara sa-mi fie frica si fara sa regret ceva...
Era o zi normala de august, urma ca in acea seara mai multi tineri sa mergem la Sucevita, o localitate din apropiere, pentru ca a doua zi era mare sarbatoare in acea localitate, era hramul Manastirii din Sucevita, dar chiar si asa, nimic nu ma facea sa fiu agitat si imi vedeam de lucrurile pe care le programasem sa le fac in acea zi. In fiecare vara la noi se face curatenie generala, iar cand spun la noi, nu ma refer doar la mine acasa ci in general, asa ca unul din planurile pe care mi le facusem pentru acea zi era sa termin de spalat covoarele la parau. Poate se intreaba cineva ce legatura as avea eu cu spalatul covoarelor si curetenia, noi suntem doar doi copii la parintii, amandoi suntem baieti si eu sunt cel mai mare, parintii fiind la servici eu eram cel care era si baiat si fata in casa asa ca ma ocupam cu curatenia de vara si, in plus, imi placea sa fac acest lucru, chiar imi mergea vorba de-a lungul paraului, unde se spalau vara de vara covoarele din aproape intreg satul, ca eram cel mai bun la acest lucru si ca, covoarele mele, sunt cele mai curate [nu stiu cat adevar era in aceasta afirmatie, dar pot sa spun ca ma facea sa fiu mandru de ceea ce faceam si ma impulsiona sa fac totul si mai bine; adevarul era ca femeile erau intr-o oarecare competitie si se tot tragea cu ochiul ce foloseste celalalt la spalat, cum ies covoarele, etc]... Deci, m-am trezit dimineata si am inceput sa-mi pregatesc tot ceea ce era nevoie pentru a-mi indeplini cat mai bine slujba din acea zi, mi-am pregatit covoarele care mai ramasesera de spalat, dero, sapun, peria de covoare si in jurul orei 10 m-am pornit spre parau, prea de dimineata nu e bine pentru ca apa este inca destul de rece si poti raci destul de usor din cauza curentului care este de-a lungul apei chiar daca afara este cald si nu se simte. Cand am iesit pe poarta m-am intalnit cu postasul care imi aduse somajul, asa ca m-am intors dupa buletin si apoi ca sa duc banii in casa, apoi, cand am vrut sa pornesc, m-a strigat o fata si m-a rugat sa-i aduc o caseta de muzica, asa ca m-am intors din nou acasa si am adus si caseta, pana la urma am ajuns la parau si m-am apucat de treaba. In jurul orei 13 mama, care lucra in apropiere si in timpul pauzei de pranz mergea intotdeauna acasa [avea pauza o ora] mi-a adus mancare, asa cum facea de obicei, iar eu mi-am continuat treaba. Nu eram foarte multi la spalat in acea zi, cel putin nu in acel loc unde spalam eu, dar aveam cu cine sta de vorba in perioadele de pauza. In spatele meu era o mama cu baiatul ei si intr-o astfel de pauza, in timp ce vorbeam vrute si nevrute, ne-a venit ideea sa mergem sa facem o baie sa ne racorim, de parca noi nu stateam toata ziua in apa si daca vroiam racoreala era suficient sa ne intindem pe spate, dar vroiam sa ne si balacim un pic. Locul unde ne intalneam cu totii pentru a face baie nu era departe de noi, la vreo 50 metri si ii vedeam pe cei care erau acolo cum sar in apa. In acel loc apa era destul de adanca pentru a face asa ceva [cand spun adanca, nu ma refer ca ar avea nu stiu cati metri, ci era adanca in raport cu apa care curgea pe parau, nu pot spune exact, dar in locul unde saream nu cred ca depasea 1.70 metri adancime, dar era destul] iar pe malul dinspre padure era [si este si acum] o stanca foarte mare de pe care saream in apa, dar trebuia totul facut cu grija pentru ca si in apa era o bucata de stanca destul de mare care, bineinteles, nu se vedea insa noi cunosteam foarte bine acel loc asa ca nu au fost niciodata probleme, nici inainte de a mi se intampla mie si nici dupa ce mi s-a intamplat, pentru ca copiii au continuat sa sara de pe stanca. Asadar, am hotarat eu cu baiatul acela sa mergem si noi la o baie si ne-am pornit prin padure cu gandul sa ajungem pe stanca si sa sarim direct in apa. Zis si facut, am mers si am ajuns pe stanca iar primul a sarit acel baiat si a sarit acolo unde trebuia, eu, ca sa nu astept pana iese el din apa si ca sa nu-l cumva sa-l lovesc, am incercat sa sar in alta directie. In gandul meu, imi facusem planul ca sa-mi iau avant mai mare si in saritura sa depasesc bucata de stanca din apa, dar nu am executat prea bine planul pe care mi-l facusem pentru ca, in loc sa sar cat mai in lung si sa depasesc in saritura stanca din apa, am sarit in inaltime asa ca am intrat in apa cu o viteza mai mare de la elan si exact pe directia stancii. Am avut mainile intinse in fata pentru protectie, dar stanca fiind ascutita ca piramida si alunecoasa din cauza apei, mainile mi-au alunecat destul de usor de-a lungul ei si am venit cu capul de stanca. Din cauza impactului puternic, capul mi s-a dat pe spate, spatele s-a flexat, picioarele mi-au ajuns cred ca in ceafa si atunci cred ca mi s-a fracturat coloana. Acum, exista multi de "daca", daca nu mergeam la baie, daca imi reuseau elanul si saritura, daca saream unde trebuie si il loveam pe celalalt, daca stanca era plata si ma opream in maini, daca, daca si iar daca, dar asa a fost sa fie, acesta a fost "acul pentru cojocul meu" pe care l-a gasit Dumnezeu in acel moment...