Un strop in marea vietii 4...

Am ramas in apa fara sa mai pot misca; am incercat sa ma ridic si cand am vazut ca nu pot sa misc picioarele sau mainile m-am gandit asa „am dat cu capul de stanca si din cauza loviturii cred ca am ametit, de aceea nu ma pot misca, daca mai stau un pic o sa-mi revin si o sa pot iesi din apa sa vad ce s-a intamplat”. Din pacate, timpul trecea si eu tot nu puteam misca, am simtit incet-incet cum raman fara aer, dar chiar si asa, tot nu m-am panicat, eram mai calm ca niciodata; am inceput sa dau drumul la aerul pe care il aveam in piept si cand am vazut ca se ingroasa gluma am riscat, mi-am zis ca nu mai e nimic de facut asa ca am luat o gura de apa. Ceea ce s-a intamplat este foarte greu de crezut si explicat, dar in momentul in care am luat acea gura de apa, dupa ce am dat apa inapoi afara, am simtit ca si cum as fi luat o gura mare de aer asa ca rezistam fara probleme inca un anumit timp. Cei de pe mal, desi erau destul de multi [si erau numai baieti, nu era nici o fata pe-acolo asa ca nu am putut sa fiu acuzat ca as fi vrut sa ma dau mare si important] nu s-au ingrijorat ca eu nu mai ieseam de sub apa pentru ca acesta era obiceiul meu, dupa ce saream, mai stateam un pic pe sub apa, dar au inceput sa se ingrijoreze cand i-a atentionat un alt baiat care tocmai ajunse pe mal si care m-a vazut de la o departare destul de mare in momentul in care am sarit. Fratele meu era si el in apa, asa ca i-au spus sa vada ce este cu mine. Eu luasem acea gura de apa si rezistam bine, cand am simtit insa din nou ca nu am aer si ma gandeam sa mai incerc inca o data sa iau o gura de apa, am simtit cum cineva ma ia de par si ma ridica cu capul deasupra apei si am zis cat de repede am putut „scoate-ma la mal ca nu pot sa misc mainile si nici picioarele”. Apoi totul s-a desfasurat intr-un ritm foarte alert... Mai intai frate-miu le-a spus ce am zis, pe mal erau cativa studenti asa ca si-au dat seama ca este ceva grav si i-au strigat sa nu ma bruscheze, sa ma scoata incet la mal si sa nu ma loveasca. Frate-miu si baiatul cu care venisem eu, m-au luat de maini si m-au tras la cel mai apropiat mal, cel de la padure, apoi a luat o bicicleta sa mearga sa cheme de urgenta doctorul. Am aflat mai tarziu ca in drum spre dispensar el a trecut si pe acasa si l-a anuntat pe tata care venise de la servici, mama a fost anuntata de feneile impreuna cu care spalam covoare. In acest timp, cei care erau cu mine ma puneau sa incerc sa misc mainile si piciorele iar eu ma straduiam din toate puterile dar nu reuseam decat sa misc mainile foarte putin. Am fost lasat acolo nemiscat pana a venit doctorul care anuntase si salvarea inainte de a se porni spre mine, cand m-a vazut si a aflat ce se intamplase si-a dat seama cat de grava e problema asa ca a inceput pregatirile pentru transportarea mea pana la drum unde urma sa ajunga salvarea. A trebuit sa se faca de urgenta o targa de scanduri pentru acest lucru, asa ca, cel care statea cel mai aproape a plecat acasa sa vina cat ma repede cu targa [si acesta nu era altul decat cel de care ma ferisem sa nu-l lovesc atunci cand am sarit in apa], apoi i-a pus pe toti sa ma ia pe brate si sa ma treaca apa fara sa ma bruscheze si sa-mi tina capul cat mai nemiscat. M-au trecut apa, a venit targa, m-au pus pe targa, doctorul m-a controlat daca nu am probleme si la cap pentru ca a vazut un pic de sange, dar nu era nimic grav pentru ca aveam doar o foarte mica zgarietura, apoi m-au transportat cu targa langa drumul de acces. Acolo au venit mama si tata dar nu i-am vazut ingrijorandu-se, cel putin nu s-au arata fata de mine ingrijorarea, ceea ce m-a facut sa fiu in continuare calm si sa glumesc cu cei care vorbeau cu mine, imi amintesc ca la un baiat ii cerusem ochelarii ca sa nu-mi mai vina soarele in ochi. Apoi a venit salvarea si impreuna cu mama si tata directia spitalul din Radauti. Acolo, o tampenie generala, habar nu aveau cu sa se poarte cu mine si ce sa-mi faca asa ca au incercat sa ma puna pe un scaun sa-mi faca raza, dar cine putea sta pe scaun daca eu cadeam ca un fular la pamant ca nu-mi puteam incorda nici un muschi. Pana la urma mi-au facut raza doar in pozitia culcat ca nu aveau ce face, m-au internat si m-au dus intr-un salon unde trebuia sa stau pana a doua zi cand eram programat sa fiu trimis la spital la Iasi. In acea noapte, tata a ramas cu mine in spital iar mama a plecat acasa ca sa se poata pregati pentru plecarea mea la Iasi. A fost o noapte foarte grea, asistentele si infermierele ma controlau din jumatate in jumatate de ora sa vada daca nu cumva am murit [asta am aflat-o tot mai tarziu] pe mine ma durea capul ca trebuia sa stau pe scandura si il puneam pe tata sa-mi puna mana sub cap si, desi nu avea voie pentru ca nu aveam voie sa misc capul, totusi mi-o punea. In acea noapte tatal meu a albit la par si s-a imbolnavit de diabet iar acum are probleme destul de mari, desi nu mi-a zis si nu mi-a reprosat niciodata nimic, eu ma acuz personal pentru suferintele pe care i le-am adus si lui si mamei mele. A doua zi dimineata am pornit spre spitalul din Iasi, cred ca asistentele au rasuflat usurate cand au vazut ca pot scapa de mine.