Miracolul vietii

Ieri am fost impreuna cu Lili la ecograf, am intrat impreuna cu ea si mi-am vazut pentru prima data "live" bebe-ul pe care il asteptam cu atata nerabdare... Nu stiu sa va descriu in cuvinte acel prim sentiment pe care l-am avut, era ceva intre bucurie, mandrie, speranta dar si mirare... Cum poate ceva ce masoara doar 7 cm si cantareste doar 65 de grame sa produca intr-un om atatea sentimente, nu-mi dau seama... Este ceva unic si maret in acelasi timp sa vezi cum o noua viata este gata si ca o noua faptura incepe sa invete sa traiasca, inca o persoana urmeaza sa se nasca, sa creasaca si, sper din toata inima, sa-L slujeasca pe Dumnezeul care a creat-o intr-un chip atat de frumos si misterios si care ii ofera o viata pe care sa o traiasca sub umbra aripilor Sale si la ocrotirea minunata a mainilor Sale. Acum incep sa inteleg ceea ce simte un parinte in astfel de momente, este ceva unic si greu de descris in cuvinte, poate nu inteleg in totalitate ce simte o mama, dar incep sa inteleg acea "stralucire speciala" pe care o au femeile in a caror trup ia fiinta si se dezvolta aceasta minune a lui Dumnezeu... Fascinantul proces al cresterii fiintei umane este ceva ce nu poate fi descris ci trebuie trait; fiecare traim vieti simple, uneori ni se par banale, dar vedem in jurul nostru milioane de miracole, unul dintre acestea si cel mai important este "miracolul vietii". Sarcina - 9 luni de vise si asteptari, nelinisti, intrebari, bucurii si emotii pe care noi ca si barbati nu le simtim decat in parte si de cele mai multe ori nu intelegem femeile care trec prin aceste momente, dar pe care, indiferent ca suntem barbati sau femei, le traim in felul nostru si de care ne vom aminti mereu cu emotii...