Pe masura ce continuam studiul nostru avand ca subiect dragostea si folosind textul oferit de 1Corinteni 13 ajungem la urmatoarea descriere a ceea ce este dragostea sau, mai degraba, ceea ce nu este dragostea. Versetul 5 incepe cu afirmatia ca dragostea "...nu se poarta necuviincios...". Cuvantul "necuviincios" inseamna "indecent". Cand Pavel a scris aceasta, e posibil sa se fi referit la capitolul 5 unde relateaza despre cineva din biserica care avusese o relatie imorala cu sotia tatalui sau. Astfel, Pavel mustra biserica pentru neluarea niciunei atitudini fata de acest pacat. Oricum, indiferent de ce anume il motiveaza pe Pavel, el descrie aici comportamentul cuiva care umbla in dragoste.
Psihiatri, psihologi si filozofi au studiat de secole comportamentul uman incercand sa determine ce anume ne face sa actionam in modul in care o facem. Concluziile au fost tot atat de diferinte si variate precum modurile de comportament insele. Unii cred ca purtarea nu reprezinita altceva decat un set de raspunsuri invatate cu privire la diferite imprejurari si ca nu are nimic de-a face cu gandurile sau sentimentele. Altii cred ca genetica joaca un important rol in determinarea comportamentului uman. Exista si unii care presupun ca mediul inconjuratos contribuie hotarator la formarea comportamentului. In vreme ce toate aceste aspecte joaca probabil un rol mai mic sau mai mare cu privire la comportment, as dori sa fac totusi o observatie. Cred ca in mare parte, comportamentul nostru e determinat de dorinta noastra de a fi iubiti si acceptati. Aceasta nevoie se manifesta, din pacate de multe ori intr-un mod egoist si egocentrist. Un citat dintr-un articol intitulat "Etica si Moralitate" din Enciclopedia lui Compton e semnificativ: "filozofii afirma de mii de ani ca oamenii nu isi cauzeaza rau voit dar sunt in stare sa cauzeze rau altora daca prin aceasta ar putea cumva profita." Cu alte cuvinte avem tendinta sa punem nevoile si dorintele noastre deasupra acelora ce apartin altora. Aceasta intra in contradictie flagranta cu ceea ce Biblia ne invata in Filipeni 2:3-4, cum ca ar trebui sa privim pe ceilalti ca fiind mai presus decat noi. Acest comportament egocentric este, cred, un rezultat al naturii pacatoase cu care ne-am nascut.
Unii ar putea replica cum ca nu exista un standard comportamental care sa poata fi aplicat oricui. Se spune ca fiecare situatie trebuie evaluata pentru a determina atitudinea corecta ce trebuie adoptata. Ceea ce este bine intr-o situatie ar putea fi rau in alta. Fara acest standard al binelui, noi, ca niste pacatosi egoisti ce suntem avem tendinta sa alegem ce este bine pentru noi, in vreme ce altii sufera consecintele. Totusi, ca si Crestini, recunoastem ca exista un standard universal al binelui care este amanuntit prezentat in Biblie. De fapt, Biblia si Crestinismul au fost timp de secole fundamentul etic al societatii, desi, in majoritatea cazurilor, compromisurile si o coborare a standardelor a intervenit. Totusi, pentru un Crestin, standardul biblic reprezinta turnul de control pentru purtarea sa in orice situatie.
Dar care este exact acest standard biblic? Gandul te-ar putea duce imediat la cele 10 porunci. Acest fragment al Legii date de Dumnezeu evreilor a ocupat odinioara un loc de seama pe zidurile din interiorul scolilor de-a lungul si de-a latul Americii. Aceste cuvinte au fost predate de catre parinti si scoli duminicale si au fost memorate de copiii din intreaga lume. Este intr-adevar un standard admirabil dar totodata si foarte ridicat. In plus, in Noul Testament, Isus pare sa ridice acest standard chiar mai sus, cand spune:
"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea supt pedeapsa judecatii.' Dar Eu va spun ca ori si cine se maine pe fratele sau, va cadea supt pedeapsa judecatii; si oricine va zice fatelui sau: 'Prostule!' va cadea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: 'Nebunule', va cadea supt predeapsa focului gheenei." Matei 5:21-22
"Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu preacurvesti.' Dar Eu va spun ca ori si cine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Matei 5:27.28
Da, putem sa fim cu totii de acord ca standardul comportamental dat de Dumnezeu noua este sfant, neprihanit si bun (Romani 7:12). Dar mai devreme sau mai tarziu descoperim asa cum Pavel a facut-o: "caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:19). Din cauza esecului nostru lamentabil in a ne alinia standardului lui Dumnezeu, Pavel numeste Legea lui Dumnezeu "slujba aducatoare de moarte" si "slujba aducatoare de osanda" (2Corinteni 3:7,9). Motivul? Pentru ca Biblia declara: "Fiindca plata pacatului este moartea..." (Romani 6:23) si "Blestemat este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca." (Galateni 3:10; Deuteronom 27:26). In ce situatie ne aduc aceste afirmatii? Intr-adevar, ajungem intr-un punct de criza in umblarea noastra Crestina, la fel cum Pavel a ajuns in Romani capitolul 7. Vedem si intelegem limpede standardul de comportament pe care Dumnezeu l-a asezat in fata noastra. Stim ca nu se presupune sa ne comportam intr-o maniera indecenta, si nici macar sa cultivam astfel de lucruri in inima si mintea noastra. Totusi daca suntem cinstiti cu noi insine, majoritatea dintre noi vom admite ca pacatuim in continuare, ratand astfel standardul sfant al lui Dumnezeu. Ne regasim, de multe ori, cu foarte putina putere pentru a face ceea ce stim ca este bine.
Acum se naste intrebarea: este Dumnezeu nedrept sa ne ceara ceva ce pare imposibil de atins? Ne lasa el sa ne taram prin viata depinzand doar de abilitatile si puterea noastra? Este trist, dar aceasta este situatia in care de multe ori ne aflam. Dar totusi, nu cred ca Dumnezeu, in dragostea Lui, ne-ar trasa niste cerinte, fara sa ne dea si mijoacele de a le indeplini.
Intelectualii societatii noastre incearca sa vina cu propriile lor solutii, numite "modificarea comportamentala" si "modelarea comportamentului." Ca si cu un catel, ei incearca sa schimbe comportamentul prin recompensa in cazul unei purtari bune sau prin pedeapsa in cazul unei purtari rele. Nu incerc sa discreditez rostul disciplinei. Este important pentru parinti sa-si struneasca copiii si pentru autoritati sa pedepseasca raufacatorii. Dar rezolva aceste masuri cu adevarat problema? Cred ca ceea ce se petrece de multe ori este ca in vreme ce atitudinea exterioara se poate schimba pentru o anumita perioada inima noastra, sursa neascultarilor noastre, ramane neschimbata. Crestem astfel invatand cum sa devenim ipocriti de profesie; in timp ce pe dinafara ne manifestam intr-un anumit fel, pe dinauntru domneste rautatea. Si nu e nevoie decat de o imprejurare propice pentru ca aceasta sa rabufneasca in afara in toata uratenia ei.
Asadar, oricat de importanta ar fi disciplina, ea singura nu este in masura sa ne schimbe comportamentul daca continuam sa ne bazam pe propriile noastre eforturi. Avem nevoie de o putere mult mai mare. Este vorba de puterea dragostei. "Dragostea nu se poarta necuviincios". Este dragostea lui Isus Cristos care salasluieste in fiecare credincios. Avem astfel posibilitatea si puterea sa traim la inaltimea chemarii lui Dumnezeu - este Cristos Insusi care este intruparea dragostei in noi. Trebuie sa ne recunoastem neputinta si sa-L chemam pe El sa ne schimbe comportamentul prin dragostea Lui. Avem nevoie sa ne dam seama ca o mare parte din purtarea noastra izvoraste din egoism, si sa privim spre Cristos care e exemplul perfect de negare de sine si dragoste altruista. Aceasta ne va motiva sa iubim asa cum ne-a iubit El.
Vedem, asadar ca dragostea este standardul comportamentului nostru. "Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti'" (Galateni 5:14). De asemenea observam ca dragostea trebuie sa fie motivatia comportamentului nostru. "Noi il iubim pentru ca El ne-a iubit intai" (1Ioan 4:19). Si, finalmente vedem ca dragostea este puterea comportamentului nostru. "Stiu in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac." (Romani 7:1. "Pot totul in Hristos, care ma intareste" (Filipeni 4:13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu