Dragostea nu se manie

Dragostea nu se manie

Bucurie, durere, teama, manie. Ce au toate acestea in comun? Ele sunt toate stari emotionale si sunt parte importanta a fiecarui om. Emotiile ne ajuta sa ne exprimam in fata celorlalti si fara ele am fi niste creaturi destul de plicticoase.

Pot fi, insa, emotiile ghidul care sa ne conduca comportamentul? Trebuie, oare, ca intotdeauna sa reactionam dupa ceea ce simtim? Ca orice alta componenta a existentei umane, si emotiile au fost afectate de pacat. De aceea, nu putem intotdeauna sa ne bazam pe ele comportamentul. Nu putem, ca si crestini, sa "facem ceea ce simtim" si sa ne asteptam sa-I fim placuti lui Dumnezeu.

In studiul nostru despre dragoste, din 1Corinteni 13, descoperim in versetul 5 ca "dragostea nu se manie". In limbajul original al Noului Testament, acest cuvant, "a se mania" inseamna a starni sau a provoca furie.

Furia este descrisa drept una dintre cele mai puternice emotii omenesti. Un dictionar defineste furia ca fiind starea emotionala de displacere instantanee, cu privire la ceva care, din punctul nostru de vedere, este rau. Fie ca cineva spune sau face ceva, daca vedem acel lucru ca pe ceva rau, este posibil sa ne devenim furiosi.

Citind Biblia, cele mai multe referiri la manie sunt cand este vorba despre mania lui Dumnezeu. Mania lui Dumnezeu este mentionata de sute de ori in Vechiul Testament. Mania lui Dumnezeu este intotdeauna indreptata impotriva pacatului, pentru ca El uraste nelegiuirea. Romani 1:18 spune:

"Mania lui Dumnezeu se descopere din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor, care inaduse adevarul in nelegiuirea lor."

Biblia ne vorbeste si despre venirea acelei zile in care mania lui Dumnezeu se va revarsa in judecata pacatului.

"Si ziceau muntilor si stancilor: 'Cadeti peste noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?'"(Apocalipsa 6:16-17)

Multele referiri la mania lui Dumnezeu, care sunt in Biblie, le-au creat multora o impresie gresita despre Dumnezeu. Ei Il vad ca pe un judecator care asteapta ca cineva sa pacatuiasca, pentru ca sa-si verse mania asupra lui. Trebuie sa ne amintim, insa, ca, deoarece El este total neprihanit, mania Lui este intotdeauna justificata.

"Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu" (Romani 2:5)

Dar in ce ne priveste pe noi? Multi privesc la mania lui Dumnezeu si o folosesc ca sa-si justifice propria manie. Putem noi, ca si crestini, sa avem o manie justificata? Da sunt lucruri care ar trebui sa ne infurie - coruptia, injustitia impotriva altora, blasfemia impotriva Domnului nostru... Efeseni 4:26 ne spune:

"'Maniati-va si nu pacatuiti'. Sa n'apuna soarele peste mania voastra"

Cu toate acestea, pentru ca emotiile noastre poarta stigmatul naturii noastre pacatoase, trebuie sa fim foarte atenti la lucrurile care ne infurie. Pentru ca, cred eu, in cele mai multe cazuri, mania noastra isi are originea intr-o anumita nedreptate sau rana care ni s-a facut noua personal. Iar de multe ori reactia noastra nu este conforma cu voia lui Dumnezeu si, de aceea, cauzeaza si mai multe probleme.

Care sunt cateva dintre cauzele si efectele maniei? Lista noastra ar putea umple cateva pagini, dar vom enumera doar cateva. Un lucru care ne provoaca multora dintre noi manie este atunci cand nu reusim pe calea noastra (cand nu putem face asa cum noi gandim). Vedem atat de clar lucrul acesta la copii, in relatia lor cu parintii sau cu alti copii, dar, din pacate, nu pierdem aceasta trasatura atunci cand ajungem la stadiul de adult. Ca si adulti, invatam doar cum sa ne mascam mania mai bine decat cum o faceam ca si copii. De multe ori mania noastra ne conduce la replici care ranesc si inrautatesc situatia.

O alta cauza a maniei poate fi gelozia. Cand vedem pe altcineva, aparent, intr-o stare mai buna, iar noi nu putem fi la fel, dintr-un motiv sau altul, devenim maniosi. Biblia spune:

"Caci gelozia infurie pe un barbat, si n'are mila in ziua razbunarii;" (Proverbe 6:34)

Din cauza geloziei, ne formam o parere gresita despre acel om pe care suntem gelosi si, cu siguranta, relatia spirituala pe care ar trebui sa o avem cu el, este compromisa.

Ne maniem si atunci cand vedem ca cei nelegiuiti prospera.

"Taci inaintea Domnului, si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul, care isi vede implinirea planurilor lui rele. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau." (Psalmul 37:7-8)

Observi cum mania ne starneste sa facem rau.

Aceste exemple de manie, si multe altele, sunt situatii despre care Duhul Sfant ne vorbeste in 1Corinteni 13:5 cand spune "dragostea nu se manie". A umbla in dragoste inseamna a nu te infuria cand astfel de situatii apar.

Ce facem, deci, ca si crestini? Cum tinem piept acestor situatii, care, de obicei, ne induc o manie nejustificata? Aminteste-ti ca noi, chiar daca mania poate sa para justificata in ochii nostri, trebuie sa examinam aceste situatii din viata noastra dintr-o perspectiva biblica. Cum ne invata, deci, Biblia in privinta acestui subiect? Coloseni 3:8 si 9 spune:

"Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase, cari v'ar putea iesi din gura. Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v'ati desbracat de omul cel vechi, cu faptele lui " (vezi si Efeseni 4:31)

Unul dintre cele mai importante lucruri de tinut minte despre manie este unde isi are originea.. Conform acestui pasaj din Coloseni, mania provine din "omul cel vechi". Scriptura spune, deasemenea, ca atunci cand ne-am nascut din nou, am devenit o creatie noua cu o natura noua.. Mai spune ca "vechiul eu" a fost rastignit impreuna cu Cristos. Ca urmare, noi nu mai suntem robi ai pacatului. (2Corinteni 5:17; Romani 6:6,7) Noi nu mai trebuie sa reactionam dupa vechea natura in acele situatii care ne-ar putea provoca manie. Avem acum posibilitatea sa lasam deoparte mania, asa cum suntem indemnati in Coloseni.

In al doilea rand, trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant. Nu trebuie sa luam razbunarea in mainile noastre.

"Prea iubitilor, nu va rasbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: 'Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati', zice Domnul." (Romani 12:19)

Pe urma, sa nu ne negam mania. Trebuie sa dam atentie sentimentelor noastre, dar sa nu fim controlati de ele, sau sa ne simtim impinsi sa actionam doar de catre sentimente. Nici inaintea lui Dumnezeu nu trebuie sa ne negam mania. Trebuie sa fim sinceri cu Dumnezeu, sa ne marturisim mania in fata Lui si sa-I cerem ajutorul.

Urmeaza sa ne retragem din acea situatie si sa incercam sa o privim prin prisma lui Dumnezeu, in loc sa o privim din ingusta perspectiva a dorintelor noastre egoiste.

"Intelepciunea face pe om rabdator, si este o cinste pentru el sa uite greselile." (Proverbe 19:11)

"Stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie; caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu." (Iacov 1:19,20)

In cele din urma, dar nu mai putin important, este ca noi sa intelegem cum reactioneaza "dragostea" cand suntem provocati la manie. Vom putea intelege acest lucru observandu-L pe Isus. Un verset care caracterizeaza caile dragostei este 1Petru 2:23:

"Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator."

Cand incepem sa realizam tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, in ciuda durerii pe care I-am pricinuit-o Lui si poporului Lui, nu putem face altceva decat sa ne inabusim tendinta de a ne mania pe cei care ne-au provocat noua dureri. Sa lasam ca dragostea sa ne calauzeasca pentru ca dragostea nu se manie!