Eu si nimeni altul

joi, 2 august 2012

DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ EPOCALĂ! Samson, eroul cu puteri supranaturale, A EXISTAT!

Un sigiliu micuţ a fost descoperit de arheologi şi ar putea fi dovada că Samson, eroul cu puteri supranaturale, a cărui poveste se regăseşte în Biblie, a existat în realitate, scrie Daily Mail.
Artefactul antic a fost găsit pe un sit arheologic în apropiere de Ierusalim, pe dealurile Iudeii, în Beit Shemesh. Sigiliul a fost datat în secolul al XI-lea î.Hr, când triburile israelite se stabiliseră în Canaan. Atunci evreii erau conduşi de o adunare de lideri, care erau numiţi judecători, unul dintre ei fiind Samson. Zona în care a fost găsit sigiliul este în apropierea râului Sorek, care marca frontiera între israeliţi şi duşmanii filisteni.
Se pare că sigiliul, care nu are mai mult de 2.5 cm în diametru, zugrăveşte povestea din Vechiul Testament a lui Samson, ale cărui puteri au dispărut din cauza pasiunii sale pentru Delilah, şi lupta sa cu un leu. Pe sigiliu se poate observa un animal mare cu coadă de felină care se luptă cu un om. Se spune că puterea supranaturală i-a fost dată lui Samson de către Dumnezeu pentru a putea să înfrângă duşmanii poporului său. Eroul şi-a descoperit puterea când a fost atacat de un leu şi l-a omorât cu mâinile.
Samson şi-a dorit să ia de soţie o filisteancă, iar la nuntă i-a înfuriat pe inamicii poporului său pentru că le-a spus o ghicitoare. Filistinii au obligat-o pe soţia lui să dea răspunsul, iar Samson a fost trădat. Samson fusese legat într-o peşteră pentru a-şi salva poporul şi i-a omorât pe cei care îl păzeau, peste 1.000 de filisteni.
Apoi eroul se îndrăgosteşte de Delilah, pe care filistenii o mituiesc pentru a afla secretul puterii supranaturale. Secretul puterii lui Samson era părul, pe care nu trebuia să şi-l tundă niciodată. Astfel, când doarme, Delilah cheamă un servitor să taie pletele eroului. Samson este prins de filisteni şi încarcerat în templul lui Dagon, zeul filistenilor, aflat pe teritoriul unde se află astăzi Fâşia Gaza.
Samson îşi recâştigă puterile, dărâma templul, îi omoară pe filisteni şi moare.

Articol preluat de aici

luni, 30 iulie 2012

poze iulie 2012

joi, 19 iulie 2012

De ce ziua are 24 de ore, iar minutul 60 de secunde?

Ne uitam la ceas de cateva ori in fiecare zi, intrebam ce ora este, ne calculam in cate minute ajungem la birou si cate zile mai sunt pana la concediu. Iata cateva detalii despre acesti termeni folositi atat de des, dar despre care stim atat de putin.

Ziua noastra de 24 de ore provine de la egiptenii din antichitate, care au impartit ziua in 10 ore, la care adauga o ora de rasarit si o ora de amurg.

“Noaptea a fost impartita in 12 ore, dupa ce egiptenii au studiat miscarea stelelor. Acestia au avut un sistem de 36 de grupari de stele numite “decani”. Fiecare decan apare pe cer la o diferenta de 40 de minute”, spune astronomul Nick Lomb de la Observatorul din Sydney.

In sistemul egiptean, lungimea zilelor si a noptilor era inegala si varia in functie de anotimp.

“In timpul verii, zilele erau mai lungi ca noptile, iar in iarna era invers”, spune consultantul.

Subdiviziunea orelor si minutelor cu cifra 60 provine de de la babilonieni, care au avut o predilectie pentru numerele care formeaza baza cifrei sexagesimale (in baza 60).

Se presupune ca sistemul sexagesimal a fost ales deoarece 60 este cel mai mic numar care se divide la primele 6 numere, dar si la cifrele 10, 12, 15, 20 si 30.

“Am mostenit de la Babilonieni, nu numai orele si minutele, dar si impartirea unui cerc in 360 de grade sau parti”, spune Lomb.

Chiar si zilele erau impartite in 360 de parti numite “ush”. Fiecare parte este echivalenta cu 4 minute in sistemul nostru de masurare a timpului, completeaza astronomul.

Babilonienii erau interesati de cifra 360 deoarece asta era numarul de zile intr-un an, iar sistemul de 60 le-a permis sa efectueze calcule complexe.

In prezent, definitia timpului nu se mai bazeaza pe orbita pamantului in jurul soarelui, ci pe baza unui timp atomic.

Incepand cu anul 1967, o secunda este definita ca fiind durata a "9.192.631.770 de tranzitii energetice ale atomului de cesium", scrie Scientific American.

Pentru a mentine o concordanta intre timpul atomic si cel astronomic, ocazional se aduga asa numitele "secunde in plus". Astfel, nu toate minutele au 60 de secunde. De opt ori intr-un deceniu, un minut are de fapt 61 de secunde.

preluat de aici

marți, 26 iunie 2012

poze iunie 2012

vineri, 22 iunie 2012

Vand masina adaptata pentru persoanele cu handicap

poti face impotriva furiilor naturii? Nimic, astepti cu sau fara rabdare sa treaca si apoi incerci sa vezi ce a ramas in urma ca sa o poti lua de la capat...
Acelasi lucru se intampla si atunci cand loveste criza; pur si simplu nu ai ce sa faci, oamenii sunt concediati, salariile scad, oamenii traiesc asa cum pot si se uita de mai multe ori in vitrina sau pe rafturile magazinelor inainte de a cumpara ceva... Criza loveste fara sa se uite si nu-i pasa daca esti director sau somer, daca esti sanatos sau bolnav, daca esti singur sau daca ai familie, asa ca m-a lovit si pe mine ca pe multi altii astfel ca trebuie sa iau hotarari care ma cam dor, dar asta e, nu mai am de ales... Dupa ce m-am chinuit aproape un an de zile ca sa-mi cumpar o masina special adaptata pentru mine cu ajutorul careia sa ma pot deplasa, iata ca nu a trecut foarte mult timp sa ma bucur de ea si trebuie sa o vand ca sa pot acoperi celelalte cheltuieli care s-au ivit, astfel ca:
Vand masina
- adaptata cu rampa pentru persoanele cu handicap locomotor c

are nu pot conduce
- marca Chrysler Voyager
- capacitate cilindrica 2500 cc
- data fabricatiei 1993 SUA
- prima inmstriculare 1995 Germania
- benzina
- 4 locuri pe scaune + loc pentru carut
- 4 usi
- inmatriculata in ROMANIA

- 150000 km parcursi

- pret 2500 Euro (negociabil)

joi, 24 mai 2012

O parte din ultimele poze facute cu fetita

duminică, 8 aprilie 2012

Ioan 14:27 "Va las pacea, va dau pacea Mea."

Sunt două feluri de pace, care ne sunt prezentate în textul nostru de bază. După ce Domnul Isus a împlinit lucrarea cea mare de mântuire, a venit în mijlocul ucenicilor Săi ca cel înviat cu salutul: „Pace vouă." „Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul" (Ioan 20). El a venit să propovăduiască pacea pe care El a făcut-o: „făcând pace prin sângele crucii Lui" (Col. 1.20). Semnele cuielor în mâini şi coasta Sa străpunsă erau semnele de netăgăduit, că El a fost în mormânt şi acum este pacea între Dumnezeu şi păcătos, care în credinţă se închină în faţa Sa. Sângele Său este TEMELIA păcii. Prin credinţa în acest sânge am primit „pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos" (Rom. 5.1). Aceasta e pacea de care vorbeşte Domnul Isus: „Vă las pacea". El însuşi a făcut această pace la crucea de pe Golgota. După aceea auzim de o altă pace, pe care Domnul o numeşte: „pacea Mea". E pacea pe care o savura Domnul nostru când umbla pe acest pământ în deplină dependenţă şi intimă comuniune cu Dumnezeu şi Tatăl Său. Această pace, care depăşeşte orice înţelepciune, care este nepreţuit de valoroasă, Domnul vrea să ne-o dăruiască tot timpul pribegiei pe acest pământ. Pacea cu Dumnezeu o primim prin credinţă în sângele vărsat pentru noi de Domnul Cristos, pe când pacea Lui o gustăm prin comuniunea (părtăşia) cu El şi cu Dumnezeu Tatăl nostru. Ce valoros şi binecuvântat este să fi preocupat de Acela care e pacea noastră! (Efes. 2.14) Domnul să ne binecuvânteze ca privirea noastră să fie tot timpul ţintită spre El, ca să savurăm tot mai mult dragostea Sa şi să umblăm tot mai mult în pacea Lui.
Tertulian, mare scriitor creştin, a scris despre pacea şi statornicia martirilor: „Arşi pe rug, legaţi la jumătatea unui stâlp, aceasta este înfăţişarea biruinţei noastre; aceasta este haina împodobită a izbânzii noastre; pe un astfel de podium ne sărbătorim noi biruinţa."

miercuri, 4 aprilie 2012

Luca 10:25 "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"

Cu această întrebare a încercat un învăţător al legii pe Domnul Isus. „S-a sculat" - aşa găsim scris - şi prin aceasta dădea de înţeles că recunoaşterea de sine însuşi şi smerenia erau complet departe de el. Domnul Cristos i-a arătat prin pilda samariteanului că un om pe jumătate mort nu poate face nimic, ci trebuie ca altul să facă în locul lui. Celălalt nici nu întreabă, ca învăţătorul legii, cine-i aproapele său, ci pune mâna şi e gata să ajute din dragoste pe oricine are nevoie de ajutor. În acest samaritean vedem pe însuşi Domnul Isus Cristos. Ca să-l ajute pe învăţătorul legii la recunoaşterea de el însuşi şi să-şi cunoască povara păcatului, Domnul îl îndeamnă să facă la fel. Prin aceasta devin toţi oamenii ca „aproapele tău.” Îndemnul de a iubi pe alţii ca pe sine însuşi, trebuia să-i deschidă ochii şi să-l îndemne la pocăinţă. În Marcu 10.17 vedem pe tânărul bogat, dornic să aibă viaţa veşnică. A pus aceeaşi întrebare. S-a ostenit să ţină legea, dar într-o singură direcţie nu a împlinit-o, în aceea de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi. Şi acest om nu a găsit pacea cu Dumnezeu, deoarece inima lui a fost legată de avuţiile pământeşti.
La fel şi temnicerul din Filipi (Fapt. 16.29-30) a pus aceeaşi întrebare către Pavel şi Sila, dar el nici nu „s-a sculat" nici „nu a alergat" ci a „sărit înăuntru" şi „tremurând de frică s-a aruncat la picioarele" celor doi.
În Matei 11.12 este scris că: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, Şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea."
Temnicerul a găsit iertare şi pace cu Dumnezeu, el şi casa Lui. Vrei să ai şi tu parte de această fericire. Atunci întoarce-te ca fiul risipitor din Luca 15, care s-a pocăit şi a găsit iertarea păcatelor. Pacea lui Dumnezeu este pregătită şi pentru tine!
Vrei să o primeşti acum?
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea."

duminică, 18 martie 2012

Fapte 26:2 "Ma socotesc fericit, imparate Agripa, ca am sa ma apar astazi inaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt parat de Iudei."

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos." Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.
Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine." Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.
Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, .. .

vineri, 16 martie 2012

Matei 6:6 "Ci tu cand te rogi, intra in odaita, ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati."

Rugăciunea este atmosfera în care trăieşte credinciosul. Pentru viaţa nouă este tot atât de necesară ca şi aerul pentru trup. Aici Domnul Isus vorbeşte de rugăciunea personală, rugăciunea în odăiţă. Este lucrarea practicată şi dă slavă Domnului. Nu există viaţă pentru Dumnezeu fără rugăciune. În odăiţă, singur cu Dumnezeu, transformăm în viaţă revelaţia Tatălui, acolo primim cuvântul potrivit pentru sufletul nostru. Prin rugăciune vom primi mai dinainte piatra albă pe care stă scris numele cel nou pe care nimeni nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Cu câtă putere putem întâmpina zarva zilei, dacă în zorii ei am stat în ascuns în prezenţa Lui şi am mâncat din mana ascunsă! Aceasta este în adevăr hrana zilnică a sufletului nostru.
Cele mai mari greşeli din viaţa noastră pot să fie cauzate de neglijarea rugăciunii în ascuns. Delăsarea în această privinţă favorizează intrarea răului de afară, care prin omul nostru cel vechi nerăstignit, ar face dezastru în viaţa noastră, dacă harul nemărginit nu ar interveni între noi şi dezastrul provocat. Nici râvna şi nici faptele cele mai mari nu pot să recupereze ceea ce am pierdut nerugându-ne în odăiţă.
Râvna fără rugăciune este o respingere a harului Lui arătat prin lucrarea Duhului, astfel că toate faptele noastre, oricât de mari şi grele ar fi, fără rugăciune sunt o lucrare a firii noastre.
Aşa dar, rugăciunea în odăiţă este o prefaţă remarcabilă a unei vieţi sfinte şi de o necesitate primordială pentru orice suflet care trăieşte în legătură cu Domnul Isus.
„Stăruiţi în rugăciune."
„Rugaţi-vă neîncetat."

miercuri, 14 martie 2012

Exod 15:2 "DOMNUL este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este DUMNEZEUL meu: pe El il voi lauda; El este DUMNEZEUL tatalui meu: pe El Il voi preamari."

Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.
Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.
În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.
De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!
„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).

marți, 13 martie 2012

Isaia 35:6

Caci in pustie vor tasni ape, si in pustietate paraie.

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).
Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi" atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.
În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!

Mama speciala

de Erma Bombeck

Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, unele datorita presiunii sociale si câteva din obisnuinta.
Anul acesta aproape 1.000.000 de femei vor deveni mame ale unor copii handicapati, cei mai multi dintre ei doriti si asteptati cu tot sufletul. V-ati pus vreodata întrebarea cum sunt alese mamele copiiilor handicapati?
Dumnezeu privind în jos, spre pamânt, îsi alege instrumentele de procreatie cu multa grija si prudenta. EL Se uita si Îsi instruieste îngerii, care noteaza într-un registru urias.
"-Armstrong - baiat, Forrest - fata, John si Carrie - gemeni. "
Apoi...
"-Da acesteia un copil handicapat"
Îngerul e curios:
"- De ce tocmai acesteia Dumnezeule? E atât de fericita?!"
"-Întocmai, zâmbeste Dumnezeu, as putea da un copil handicapat unei mame care nu stie sa râda? Aceasta ar fi o cruzime."
"-Dar are ea rabdare? întreaba îngerul."
"-Nu o vreau cu prea multa rabdare, caci altfel s-ar îneca într-un ocean de autocompatimire
si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."
"-Am privit-o azi. Ea are constiinta de sine si independenta, atât de rare si de necesare la o mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna în viata lui si aceasta nu-i va fi usor"
"-Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede înTine"
Dumnezeu zâmbeste.
"- Nu conteaza, pot sa repar asta, de aceea am si ales-o. Pentru ea nu va fi firesc niciodata "un cuvânt rostit". Ea nu va considera "un pas" ca fiind firesc, ci o minune cereasca. Când copilul ei va spune "mama" pentru prima data, ea va trai un miracol si va sti aceasta."
"Îi voi permite sa vada lucruri precum. . . . ignoranta , cruzime , prejudecata, si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura. EU voi fi lânga ea în fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea îmi va face Lucrarea ca si cum ar fi aici, la sânul Meu".
-sfârsit-