Poze august

DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ EPOCALĂ! Samson, eroul cu puteri supranaturale, A EXISTAT!

Un sigiliu micuţ a fost descoperit de arheologi şi ar putea fi dovada că Samson, eroul cu puteri supranaturale, a cărui poveste se regăseşte în Biblie, a existat în realitate, scrie Daily Mail. 
Artefactul antic a fost găsit pe un sit arheologic în apropiere de Ierusalim, pe dealurile Iudeii, în Beit Shemesh. Sigiliul a fost datat în secolul al XI-lea î.Hr, când triburile israelite se stabiliseră în Canaan. Atunci evreii erau conduşi de o adunare de lideri, care erau numiţi judecători, unul dintre ei fiind Samson. Zona în care a fost găsit sigiliul este în apropierea râului Sorek, care marca frontiera între israeliţi şi duşmanii filisteni. 
Se pare că sigiliul, care nu are mai mult de 2.5 cm în diametru, zugrăveşte povestea din Vechiul Testament a lui Samson, ale cărui puteri au dispărut din cauza pasiunii sale pentru Delilah, şi lupta sa cu un leu. Pe sigiliu se poate observa un animal mare cu coadă de felină care se luptă cu un om. Se spune că puterea supranaturală i-a fost dată lui Samson de către Dumnezeu pentru a putea să înfrângă duşmanii poporului său. Eroul şi-a descoperit puterea când a fost atacat de un leu şi l-a omorât cu mâinile.  
Samson şi-a dorit să ia de soţie o filisteancă, iar la nuntă i-a înfuriat pe inamicii poporului său pentru că le-a spus o ghicitoare. Filistinii au obligat-o pe soţia lui să dea răspunsul, iar Samson a fost trădat. Samson fusese legat într-o peşteră pentru a-şi salva poporul şi i-a omorât pe cei care îl păzeau, peste 1.000 de filisteni. 
Apoi eroul se îndrăgosteşte de Delilah, pe care filistenii o mituiesc pentru a afla secretul puterii supranaturale. Secretul puterii lui Samson era părul, pe care nu trebuia să şi-l tundă niciodată. Astfel, când doarme, Delilah cheamă un servitor să taie pletele eroului. Samson este prins de filisteni şi încarcerat în templul lui Dagon, zeul filistenilor, aflat pe teritoriul unde se află astăzi Fâşia Gaza. 
Samson îşi recâştigă puterile, dărâma templul, îi omoară pe filisteni şi moare.


Articol preluat de aici

poze iulie 2012

De ce ziua are 24 de ore, iar minutul 60 de secunde?

Ne uitam la ceas de cateva ori in fiecare zi, intrebam ce ora este, ne calculam in cate minute ajungem la birou si cate zile mai sunt pana la concediu. Iata cateva detalii despre acesti termeni folositi atat de des, dar despre care stim atat de putin.

Ziua noastra de 24 de ore provine de la egiptenii din antichitate, care au impartit ziua in 10 ore, la care adauga o ora de rasarit si o ora de amurg.

“Noaptea a fost impartita in 12 ore, dupa ce egiptenii au studiat miscarea stelelor. Acestia au avut un sistem de 36 de grupari de stele numite “decani”. Fiecare decan apare pe cer la o diferenta de 40 de minute”, spune astronomul Nick Lomb de la Observatorul din Sydney.

In sistemul egiptean, lungimea zilelor si a noptilor era inegala si varia in functie de anotimp.

“In timpul verii, zilele erau mai lungi ca noptile, iar in iarna era invers”, spune consultantul.

Subdiviziunea orelor si minutelor cu cifra 60 provine de de la babilonieni, care au avut o predilectie pentru numerele care formeaza baza cifrei sexagesimale (in baza 60).

Se presupune ca sistemul sexagesimal a fost ales deoarece 60 este cel mai mic numar care se divide la primele 6 numere, dar si la cifrele 10, 12, 15, 20 si 30.

“Am mostenit de la Babilonieni, nu numai orele si minutele, dar si impartirea unui cerc in 360 de grade sau parti”, spune Lomb.

Chiar si zilele erau impartite in 360 de parti numite “ush”. Fiecare parte este echivalenta cu 4 minute in sistemul nostru de masurare a timpului, completeaza astronomul.

Babilonienii erau interesati de cifra 360 deoarece asta era numarul de zile intr-un an, iar sistemul de 60 le-a permis sa efectueze calcule complexe.

In prezent, definitia timpului nu se mai bazeaza pe orbita pamantului in jurul soarelui, ci pe baza unui timp atomic.

Incepand cu anul 1967, o secunda este definita ca fiind durata a "9.192.631.770 de tranzitii energetice ale atomului de cesium", scrie Scientific American.

Pentru a mentine o concordanta intre timpul atomic si cel astronomic, ocazional se aduga asa numitele "secunde in plus". Astfel, nu toate minutele au 60 de secunde. De opt ori intr-un deceniu, un minut are de fapt 61 de secunde.

preluat de aici 

poze iunie 2012

Vand masina adaptata pentru persoanele cu handicap

Ce poti face impotriva furiilor naturii? Nimic, astepti cu sau fara rabdare sa treaca si apoi incerci sa vezi ce a ramas in urma ca sa o poti lua de la capat...
Acelasi lucru se intampla si atunci cand loveste criza; pur si simplu nu ai ce sa faci, oamenii sunt concediati, salariile scad, oamenii traiesc asa cum pot si se uita de mai multe ori in vitrina sau pe rafturile magazinelor inainte de a cumpara ceva... Criza loveste fara sa se uite si nu-i pasa daca esti director sau somer, daca esti sanatos sau bolnav, daca esti singur sau daca ai familie, asa ca m-a lovit si pe mine ca pe multi altii astfel ca trebuie sa iau hotarari care ma cam dor, dar asta e, nu mai am de ales... Dupa ce m-am chinuit aproape un an de zile ca sa-mi cumpar o masina special adaptata pentru mine cu ajutorul careia sa ma pot deplasa, iata ca nu a trecut foarte mult timp sa ma bucur de ea si trebuie sa o vand ca sa pot acoperi celelalte cheltuieli care s-au ivit, astfel ca:
Vand masina
- adaptata cu rampa pentru persoanele cu handicap locomotor care nu pot conduce
- marca Chrysler Voyager
- capacitate cilindrica 2500 cc
- data fabricatiei 1993 SUA
- prima inmstriculare 1995 Germania
- benzina
- 4 locuri pe scaune + loc pentru carut
- 4 usi
- inmatriculata in ROMANIA

- 150000 km parcursi

- pret 2500 Euro (negociabil)

O parte din ultimele poze facute cu fetita

Ioan 14:27 "Va las pacea, va dau pacea Mea."

Sunt două feluri de pace, care ne sunt prezentate în textul nostru de bază. După ce Domnul Isus a împlinit lucrarea cea mare de mântuire, a venit în mijlocul ucenicilor Săi ca cel înviat cu salutul: „Pace vouă." „Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul" (Ioan 20). El a venit să propovăduiască pacea pe care El a făcut-o: „făcând pace prin sângele crucii Lui" (Col. 1.20). Semnele cuielor în mâini şi coasta Sa străpunsă erau semnele de netăgăduit, că El a fost în mormânt şi acum este pacea între Dumnezeu şi păcătos, care în credinţă se închină în faţa Sa. Sângele Său este TEMELIA păcii. Prin credinţa în acest sânge am primit „pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos" (Rom. 5.1). Aceasta e pacea de care vorbeşte Domnul Isus: „Vă las pacea". El însuşi a făcut această pace la crucea de pe Golgota. După aceea auzim de o altă pace, pe care Domnul o numeşte: „pacea Mea". E pacea pe care o savura Domnul nostru când umbla pe acest pământ în deplină dependenţă şi intimă comuniune cu Dumnezeu şi Tatăl Său. Această pace, care depăşeşte orice înţelepciune, care este nepreţuit de valoroasă, Domnul vrea să ne-o dăruiască tot timpul pribegiei pe acest pământ. Pacea cu Dumnezeu o primim prin credinţă în sângele vărsat pentru noi de Domnul Cristos, pe când pacea Lui o gustăm prin comuniunea (părtăşia) cu El şi cu Dumnezeu Tatăl nostru. Ce valoros şi binecuvântat este să fi preocupat de Acela care e pacea noastră! (Efes. 2.14) Domnul să ne binecuvânteze ca privirea noastră să fie tot timpul ţintită spre El, ca să savurăm tot mai mult dragostea Sa şi să umblăm tot mai mult în pacea Lui.
Tertulian, mare scriitor creştin, a scris despre pacea şi statornicia martirilor: „Arşi pe rug, legaţi la jumătatea unui stâlp, aceasta este înfăţişarea biruinţei noastre; aceasta este haina împodobită a izbânzii noastre; pe un astfel de podium ne sărbătorim noi biruinţa."

Powered by Biblia Online

Luca 10:25 "Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?"

Cu această întrebare a încercat un învăţător al legii pe Domnul Isus. „S-a sculat" - aşa găsim scris - şi prin aceasta dădea de înţeles că recunoaşterea de sine însuşi şi smerenia erau complet departe de el. Domnul Cristos i-a arătat prin pilda samariteanului că un om pe jumătate mort nu poate face nimic, ci trebuie ca altul să facă în locul lui. Celălalt nici nu întreabă, ca învăţătorul legii, cine-i aproapele său, ci pune mâna şi e gata să ajute din dragoste pe oricine are nevoie de ajutor. În acest samaritean vedem pe însuşi Domnul Isus Cristos. Ca să-l ajute pe învăţătorul legii la recunoaşterea de el însuşi şi să-şi cunoască povara păcatului, Domnul îl îndeamnă să facă la fel. Prin aceasta devin toţi oamenii ca „aproapele tău.” Îndemnul de a iubi pe alţii ca pe sine însuşi, trebuia să-i deschidă ochii şi să-l îndemne la pocăinţă. În Marcu 10.17 vedem pe tânărul bogat, dornic să aibă viaţa veşnică. A pus aceeaşi întrebare. S-a ostenit să ţină legea, dar într-o singură direcţie nu a împlinit-o, în aceea de a-şi iubi aproapele ca pe sine însuşi. Şi acest om nu a găsit pacea cu Dumnezeu, deoarece inima lui a fost legată de avuţiile pământeşti.
La fel şi temnicerul din Filipi (Fapt. 16.29-30) a pus aceeaşi întrebare către Pavel şi Sila, dar el nici nu „s-a sculat" nici „nu a alergat" ci a „sărit înăuntru" şi „tremurând de frică s-a aruncat la picioarele" celor doi.
În Matei 11.12 este scris că: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, Şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea."
Temnicerul a găsit iertare şi pace cu Dumnezeu, el şi casa Lui. Vrei să ai şi tu parte de această fericire. Atunci întoarce-te ca fiul risipitor din Luca 15, care s-a pocăit şi a găsit iertarea păcatelor. Pacea lui Dumnezeu este pregătită şi pentru tine!
Vrei să o primeşti acum?
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea."

Powered by Biblia Online