Asta mi-s...

joi, 30 ianuarie 2014

Un strop in marea vietii 14

Sa continuam... Ar trebui, ca ceea ce scriu de-acum, sa fie usor, dar nu este... Nu este pentru ca amintirile sunt asa de frumoase, dar cand vreau sa le pun pe hartie parca isi pierd din stralucire si din puritate, imi este destul de greu, pentru ca nu am experienta necesara sa fac astfel incat, ceea ce am atat de frumos in minte, sa iasa si mai frumos pe hartie...
Deci, cum spuneam si mai inainte, cand am auzit ca prietenele lui Flori au acceptat invitatia de a-si petrece sarbatorile de iarna la noi, imi facusem planul sa fac in asa fel incat sa nu ma simt atras peste masura de niciuna dintre ele, pentru ca, in cealalta perspectiva, era o zona destul de neagra... Pana la urma, depaseam eu orice moment, dar ma gandeam ca, de ce sa-mi creez singur probleme cand le puteam evita, oarecum, mai usor... Dar, planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele de la targ, iar eu, cu toata vointa mea, am dat-o in bara inca din prima clipa, insa, acum, ma bucur enorm ca s-a intamplat asa, pentru ca, vedeti cu totii cat de frumos si cat de minunat a iesit pana la urma pentru mine...
Inainte de a o cunoaste pe Lili, am mai avut cateva incercari, dar nu au dus niciuna nicaieri, au fost si fete care, la prima vedere si-ar fi complicat viata pentru mine, dar lipsea ceva, implicarea mea... Din cauza situatiei mele fizice si a repetatelor caderi in deznadejde, nu am vrut sa trag pe nimeni dupa mine in infernul interior in care traiam, de fiecare data, ma gandeam cat de mult rau as aduce eu in viata cuiva si nu la cata alinare as putea primi eu, in mintea mea nu puteam gasi puterea de a ma schimba si de a incerca sa ma bucur de viata alaturi de cineva; nu, in mintea mea, eu eram cel care aduce suspine, incercari, probleme, intr-un cuvant, eu eram cel care aduce nefericire... Insa, multumesc lui Dumnezeu, toate aceste ganduri s-au schimbat, cand am vazut-o prima data pe Lili, atunci cand a intrat in camera mea, in mintea mea, ceva a facut click, iar primul gand a fost... hmmm, despre asta mai tarziu, sa o luam cu inceputul...
Era o frumoasa zi de iarna, 23 decembrie 2001, o zi pe care nu am cum sa o uit vreodata, aceasta zi nu mi-o va putea lua nici daca m-as imbolnavi de Alzheimer, era o zi senina, cu multa zapada  iar drumul si cararile erau stramte, Lili spunea ca era un peisaj de basm, parca desprins dintr-o felicitare. Stiam ca trebuiau sa vina fetele si probabil erau inghetate de la caldura care era in tren, asa ca s-au facut focurile dis de dimineata ca sa fie cald si bine peste tot iar Mihai s-a dus la gara ca sa le intampine, trebuiau sa ajunga dimineata, in jurul orei 8, cu trenul (pe atunci circulau trenurile, nu ca in pozele lui Fane de acum) dar, surpriza... Mihai se intoarce singur. Atunci am sarit pe telefon, ce se intamplase, unde sunt? Am vorbit cu Flori, pierdusera trenul, dar nu din cauza intarzierilor, si, pentru ca, s-au suit in tren si apoi s-au coborat inapoi, au crezut ca vor merge in alta directie... Doamne, ce-am mai ras de ele, mai ales de Flori ca ea a fost cu ideea... asa ca, intalnirea s-a amanat cu cateva ore. Pana la urma s-a intamplat... Mihai le-a adus de la gara, s-au schimbat si au intrat in camera mea, Flori, Oana si Lili... cand am vazut-o am ramas mut si cu ochii pe ea, planurile mele s-au dus pe apa sambetei... de ce ea? Nu am stiut niciodata raspunsul, desi il banuiesc... de ce brusc? Tot nu am stiut niciodata... Oana era mai frumusica decat Lili, asta am stiut amandoi dintotdeauna, dar Dumnezeu „nu priveste la fata oamenilor” si stie de ce avem nevoie fiecare, stia de ce aveam eu nevoie, banuiesc ca acestea sunt raspunsurile.
Credeti in dragoste la prima vedere? Eu nu credeam pana in acel moment, dar, atunci cand am vazut-o prima data, ceva s-a intamplat, am fost lovit cu barosul in Numele Tatalui si nu mi-am mai revenit de-atunci; asta trebuie sa fie „indragosteala la prima vazuta”, pentru ca nu o vazusem niciodata si nici nu am vorbit despre ea niciodata, singurele intrebari pe care i le adresam lui Flori la telefon, „dar, veniti, nu?” si-atat. 23 decembrie 2001, ziua in care viata mea s-a schimbat; daca se poate spune ca 5 august 1993 a fost ziua in care am murit, atunci, aceasta zi este ziua renasterii mele...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu