Despre Craciun

Craciunul este marea zi a nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sarbatorita de toti crestinii pe data de 25 decembrie a fiecarui an. Acum mai bine de doua mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfant, a nascut in Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, intr-o iesle saraca. Atunci, cei trei magi de la Rasarit au vazut o stea luminoasa pe cer si, strabatand cale lunga pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducandu-I Mantuitorului, in dar, aur, smirna si tamaie.

Sarbatoarea Craciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru crestini, si mai ales pentru copii, care asteapta cu nerabdare, an de an, zilele in care merg sa colinde, impodobesc bradul, se duc la biserica si, in fine, dupa un post lung care incepe la mijlocul lunii noiembrie, se bucura de Nasterea Domnului, la o masa imbelsugata de familie, in mijlocul celor dragi.

Craciunul a fost stabilit ca sarbatoare oficiala in anul 325 de primul imparat roman crestin, Constantin cel Mare, fixandu-se atunci ziua de 25 decembrie. In anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeasi data pentru sarbatoarea Nasterii Domnului.

Dar de ce abia in secolul IV a fost reglementata sarbatorirea acestui mare eveniment? Oare primii crestini nu stiau cand s-a nascut Mantuitorul? Trebuie sa spunem ca, la romani, sfarsitul lunii decembrie coincidea cu serbarile date in cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau o forma de venerare a soarelui, a luminii ce biruia intunericul - obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Unii episcopi au propus ca Nasterea Domnului sa se sarbatoreasca tot in aceeasi perioada (17 - 24 decembrie), insa obiceiul nu s-a generalizat pana in veacul al IV-lea al erei crestine, nestiindu-se cu siguranta care ar trebui sa fie data corecta. Uneori, Craciunul era sarbatorit in septembrie, alteori in martie. Chiar dupa fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut inca destul de multa vreme pana ce aceasta sa fie adoptata de toti crestinii.

Datorita diferentelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o buna parte dintre ortodocsi au serbat multa vreme Craciunul in luna ianuarie. Chiar si in zilele noasre, rusii au pastrat acest obicei.

In tarile Europei occidentale, protestantii au interzis in anumite epoci serbarea Craciunului si cultul sfintilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis in Anglia aceasta sarbatoare intre anii 1649 si 1660. Abia in secolul XIX, Craciunul a devenit cu adevarat o serbare populara. In 1834, cartea lui Charles Dickens, Un colind de Craciun, aparuta cu o saptamana inaintea acestei sarbatori, a cunoscut un mare succes. Deja, Craciunul castigase o popularitate uriasa. In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Craciunul sarbatoare legala, in 1836.

Cel mai celebru personaj legat de aceasta sarbatoare este, fara indoiala, Mos Craciun. Trebuie sa stiti ca si el a aparut, in forma in care il cunoastem noi astazi, tot prin secolul XIX. Mos Craciun arata ca un batran bun si bland, cu barba alba, care aduce daruri copiilor cuminti. Figura sa a fost inspirata de aceea a lui Mos Nicolae, si chiar numele sau american, Santa Claus, este pronuntia engleza a numelui danez al Sfantului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii ii spun Father Christmas, iar francezii il numesc Pere Noel. Este interesant sa mentionam ca la noi in tara, in timpul regimului comunist, Mos Craciun a devenit „Mos Gerila” si s-a incercat desprinderea sa de sarbatoarea crestina a Craciunului. Insa Mosul nu se da batut asa, cu una, cu doua…

  Imaginea lui Mos Craciun, asa cum il stim noi astazi, se datoreste desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat in 1860. In 1885, Nast il deseneaza din nou pe Mos Craciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare ca ar locui, pana in Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor. Trebuie sa stiti ca Mosul locuieste de fapt in Laponia (Finlanda), caci la Polul Nord nu sunt reni, iar batranelul are nevoie de reni pentru a-i trage sania incarcata cu daruri. Cel mai celebru ren al sau este Rudolf, care este si conducatorul celorlalti opt. Stiti cum ii cheama? Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer - acestea fiind numele care le-au fost date de poetul si profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Ei pot zbura, caci Mos Craciun intra in case de obicei pe horn. El are un sac mare, incarcat cu jucarii, pe care le face cadou copiilor. Si nu exista copil care sa nu merite un dar de Craciun!

De sarbatoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, in Romania, copiii merg in Ajun cu colindul, din casa in casa, si primesc, intr-o traistuta pe care o poarta cu ei special in acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti. Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu Mos Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si cate altele! Copiii care merg cu „Steaua” isi confectioneaza o stea mare din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, in mijlocul careia se afla de obicei si o iconita ce o infatiseaza pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteste de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit, care s-au luat dupa ea si au ajuns la Bethleem, tocmai la nasterea Mantuitorului in ieslea cea saraca.

Catolicii au obiceiul sa confectioneze iesle mici, ca niste jucarii, in care se gasesc figurine ce-i infatiseaza pe Maica Domnului, fericitul Iosif, Pruncul Iisus, cei trei magi, pe ingeri si pe animalele din staul, care au incalzit cu rasuflarea lor pe noul nascut. Aceste iesle sunt asezate langa bradul de Craciun.

Si obiceiul de a se impodobi bradul este de data relativ recenta si provine din tarile germanice. Acesta isi are obarsia in vechile credinte pagane, care spuneau ca bradul vesnic verde este un simbol al vietii. De exemplu, egiptenii din Antichitate isi decorau casele cu frunze de palmier in cea mai scurta zi a anului, in luna decembrie. Romanii faceau la fel in timpul saturnaliilor, folosind ramuri de brad, iar preotii druizi impodobeau stejarii cu mere aurii. Obiceiul crestin al impodobirii bradului a fost atestat intaia oara in Lituania, in 1510, desi se spune ca Martin Luther a fost primul care a impodobit un brad de Craciun cu lumanari aprinse, pentru a le arata copiilor cum stralucesc stelele in noptile foarte frumoase.

In 1601, un calator care poposea la Strasbourg (pe vremea aceea, oras german) in preajma Craciunului scria ca bradul era impodobit cu flori multicolore de hartie, napolitane si bete de zahar ars aurii, rasucite.

In America, obiceiul pomului de Craciun a fost introdus de colonistii germani, in secolul XIX. In Anglia, printul Albert, care era de origine germana, sotul reginei Victoria, a impodobit primul brad de Craciun la castelul Windsor. Obiceiul a fost preluat apoi de englezi si raspandit nu numai in Marea Britanie, ci si in colonii.

Pentru germani, bradul are o semnificatie speciala. Dupa ce il impodobesc si aprind lumanarile, intreaga familie se aduna in jurul acestuia si canta frumosul si celebrul colind „O Tannenbaum!” (O, brad frumos!). La inceput, bradul era impodobit cu mere, dulciuri si nuci imbracate in hartie poleita. Globurile au aparut ceva mai tarziu, si fabricarea lor a luat o amploare tot mai mare. Astazi se produc globuri de diferite marimi, forme si culori. In varful bradului se pune de obicei o stea, pentru a ne aminti de steaua vazuta de cei trei magi. Si lumanarelele au fost cu timpul inlocuite cu beculete electrice. Prima ghirlanda din astfel de beculete a fost aprinsa in America de Edward Johnson, un coleg al celebrului Thomas Edison, inventatorul becului electric. Johnson a fabricat singur un sir de optzeci de beculete electrice, cu care a impodobit un brad de Craciun. Pe la 1890, beculetele electrice pentru pomul de Craciun se fabricau deja pe scara larga in America.

Nu putem uita nici mancarurile traditionale, care nu lipsesc din nici o casa cu ocazia acestei sarbatori. La noi, romanii, traditia cere ca purcelul sa se taie cu cateva zile inaintea Craciunului, mai precis de Ignat, pe 20 decembrie. Gospodinele pregatesc tot felul de bunatati, intre care la loc de cinste se afla sarmalele, caltabosii, toba, lebarul, carnaciorii si friptura. La toate acestea se bea de obicei vin rosu, uneori fiert. Americanii prefera friptura de curcan, la masa adunandu-se intreaga familie. 

De Craciun nimeni nu trebuie sa fie suparat, ci toti sa ne bucuram de Nasterea Mantuitorului nostru Isus Hristos! 

articol preluat