Dragostea in cea mai inalta forma a ei

Dragostea in cea mai inalta forma a ei

"Dragostea sa fie fara prefacatorie." (Romani 12:9a)

In Campus Life o tanara asistenta ne povesteste despre o pacienta pe nume Eileen. Un anevrism cerebral o facuse sa nu-si mai poata controla in mod constient trupul. Doctorii credeau ca este total inconstienta, ca nu poate simti durerea si ca nu-si poate da seama ce se petrece in jurul ei. Sarcina personalului acelui spital era de a o intoarce la fiecare ora pentru a preveni durerile musculare si de a o hrani de doua ori pe zi printr-un tub introdus in stomac. "Cand situatia este atat de grava", ii spuse o asistenta mai in varsta, alteia mai tinere: "trebuie sa te detasezi emotional". In consecinta, Eileen ajunse sa fie tratata ca un obiect sau o leguma. Dar tanara asistenta studenta se hotari sa se poarte cu ea diferit. Vorbea cu Eileen, ii canta si chiar ii facea mici cadouri. Odata la Sarbatoarea Recunostintei, ii spuse lut Eileen: "Trebuia sa fie ziua mea libera, dar nu am putut sa ratez sa te vad de Ziua Recunostintei". Chiar in acel moment suna telefonul. In timp ce se duse sa raspunda, asistenta isi privi pacienta: ''Eileen se uita la mine .. plangand. Cercuri mari umede i-au patat perna". Aceasta a fost singura emotie pe care a manifestat-o vreodata Eileen. Dar a fost suficienta pentru a schimba atitudinea intregului spital fata de ea. Nu la mult timp dupa aceea, Eileen a murit. Tanara asistenta isi incheie povestea spunand: "Continui sa ma gandesc la ea .. ii datorez foarte multe. Daca nu ar fi fost Eileen poate nu as fi stiut niciodata ce inseamna sa ma daruiesc cuiva care nu ma poate rasplati*.
Dragostea, dragostea lui Dumnezeu inseamna sa daruiesti celor care par sa nu aiba mai nimic pentru a te rasplati. Ea provoaca egoismul innascut din fiecare dintre noi si merge dincolo de intelegerea noastra. Dar este dragostea in cea mai inalta forma a ei!

36 de ani

Astazi e o zi speciala in viata mea, am implinit varsta de 36 de ani...
Nu sunt multi, dar cand stau si privesc in urma am ce vedea, am cu ce ma lauda dar am si cu ce sa-mi para rau; acum nu mai conteaza regrete sau afirmatii de genul "As fi putut face asa sau invers...", importanta este ziua de astazi, hotararile pe care le voi lua si punerea lor in practica.
Chiar si in situatia in care sunt, am de ce sa-I multumesc lui Dumnezeu si nu voi reusi poate niciodata sa o fac indeajuns pentru bunatatea si indelunga rabdare pe care le-a avut fata de mine pana acum, m-a suportat asa cum am fost rau, razvratit, necredincios sau neascultator si mi-a rasplatit toate acestea cu dragoste, bunatate, ascultare, ajutor sau ocrotire, mi-a raspuns rugaciunilor ce le-am inaltat catre El si mi-a dat tot ceea ce aveam nevoie; de multe ori stau si ma gandesc ca, daca Dumnezeu ar fi fost un om, de mult m-ar fi aruncat la lada de gunoi, dar asa, a suportat toate toanele si fitele mele aratandu-mi cat de mult m-a iubit si ma iubeste.
Se implinesc 36 de ani de cand am venit in aceasta lume, 36 de ani in care bucuriile si supararile, implinirile si neimplinirile, fericirile si necazurile s-au impletit si au format impreuna aceasta viata de om; ma bucur pentru fiecare incercare pe care am trecut-o biruitor cu ajutorul Domnului, imi da putere fiecare implinire pe care am avut-o iar toate bucuriile pe care mi le-a dat Dumnezeu pana acum ma fac sa privesc cu incredere spre viitor.
Ce imi doresc de ziua mea? Multe, uneori cred ca sunt mult prea multe pentru un singur om, dar am speranta ca vor veni zilele cand dorintele mele se vor implini si voi privi spre trecut zambind la gandul ca mi s-au parut prea multe; cel mai important lucru este ca Dumnezeu sa ma tina mai departe credincios pe calea Lui, sa-mi dea puterea, ajutorul si intelepciunea de care am nevoie pentru a-L sluji asa cum se cuvine si pentru a arata tuturor ca sunt copilul Lui, apoi imi doresc sanatatea dupa care tanjesc de atatia ani, imi doresc ca familia mea sa fie mantuita si sa fie ocrotita de Dumnezeu pe acest pamant...

Dacă ai şti să iubeşti

Dacă ai şti să iubeşti, în biserică ai sta lângă fraţi. Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri, şi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării. Iar dragostea de arici (care din cauza ţepilor se resping chiar şi când se-mbrăţişează), nu s-ar mai promova printre sfinţi.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta, pentru că şi dumneata ai fost suportat. Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii. Fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai şti să iubeşti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărţile de cântări ar fi şterse de praf. Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer şi nici genunchii, după numai 3 minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din faţa adunării, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!

Dacă ai şti să iubeşti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârţie ca bărcile-n furtună. Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preşuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie. Şi nici cu cele mai pufoase persane.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai veni la 10,00 duminica la biserică. Şi nici n-ai mai fugi de la 11,45. Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi, ori maniere. Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţi cont de reguli.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai şterge paharul când iei parte la Masa Domnului, şi nici nu ţi-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni, fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!

Dacă ai şti să iubeşti, când un frate ţi-a spus că greşeşti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie. Şi nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiştii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creştini după Evanghelie, pe evangheliştii care nu-s tradiţionali, şi nici pe fraţii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeansi. Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeşte ochiul!

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai simţi că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, şi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înţepenit, când vezi o bătrână ce-şi şterge lacrimile cu colţul basmalei, pentru că-i e ruşine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită, de muncile prestate la colhoz.

Dacă ai şti să iubeşti, la prânzul de duminică, ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor şi nici designerul vestimentar al pocăiţilor, pentru că la masa dumneata stau şi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise. Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaţiile faţă de sfinţi n-ar mai curge negre ca Iordanul, căci nu numai între pereţi, dar şi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!

Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.

Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale. Cel puţin, de pruncii dumneata.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ar mai fi caste între creştini. Nici cercuri de dragoste şi nici partide. Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor Lui Dumnezeu!

Dacă ai şti să iubeşti, ai coborî din tribună, şi-ai transpira printre jucători. Căci, în eklesiile Lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.

Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai avea cei mai răi vecini. N-ai mai locui între cei mai păcătoşi din oraş şi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă. Şi nici cea mai slabă, pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.

Dacă ai şti să iubeşti, când trece coşul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subţire şomaj. Dar nici rata cea mai mare din biserică, şi nici datorii. Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Ori se poate pune.

Dacă ai şti să iubeşti, soţia n-ar mai primi flori doar de 8 martie! Iar când mergeţi prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea. Şi nici soţul, n-ar mai mânca tort decât de ziua de naştere.

Dacă ai şti să iubeşti, tinerii n-ar mai trânti uşa când părinţii au o altă părere decât a lor. Şi nici bătrânii nu şi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aşteptând ca dragii lor să le umple casa.

Dacă ai şti să iubeşti, ar trebui s-o dovedeşti. Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun dar nu ţine de foame. Nici cu predici, nici cu rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene... Ci, cu traiul! Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-şi ia Mireasa, nu te v-a-ntreba nimic dintr-acestea. Nu te v-a-ntreba de ce biserică aparţii, nici de ce religie ai cunoştinţă. Şi nici de păcate. Dar, vei rămâne 100 % aici, dacă n-ai ştiut să iubeşti!

Articol preluat de pe http://nicolaegeanta.blogspot.com/

Primavara, unde esti?

Ai avea impresia ca ar trebui sa vina vara si cand colo... uite ce se poate intampla in 22 aprilie...

Poze

Ar trebui sa incep sa scriu despre perioadele frumoase din viata mea de dupa accident, desi sunt putine si scurte, totusi exista si asa ceva in viata mea, dar acum nu o pot face pentru ca nu sunt in dispozitia necesara, sper insa ca voi reveni in cel mai scurt timp si cu acele detalii...
Pana atunci, o sa pun cateva fotografii cu sotioara mea draga "cu burtica" si cu patutul pe care l-am cumparat deja pentru viitorul membru al familiei mele; desi inca este destul timp pana va veni cel de-al treilea membru, nu am avut ce face, a trebuit sa iau patutul, altfel nu mai scapam de gura sotioarei :)) ...

Sarbatori fericite...

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina. Aceasta sarbatoare si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind alaturi de Craciun un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat de semnificatia religioasa prin faptul ca intotdeauna mai exista o sansa de mantuire.
Mantuitorul a avut o cruce de lemn si o inima de aur. Azi multi vrem cruci de aur si inimi de lemn. Fie ca in clipa vestirii, intr-un glas al Invierii Celui fara de moarte, sa renasca si puterea noastra de a iubi si a ierta.
Priviti prin credinta spre Golgota, spre cununa de spini, puneti mana in ranile cuielor, opresti-va o clipa si ascultati soapta lui ISUS: "Pentru tine am facut-o."
La aceasta Sarbatoare a Sfintelor Pasti sa coboare linistea si pacea peste fiecare, minunea Invierii lui Isus sa dainuie in inimile tuturor, sa va lumineze viata si sa va aduca renasterea credintei, a sperantei a bucuriei, cu bunatate si caldura in suflete.
Nespusa bucurie a Invierii Domnului sa se salasuiasca intru noi, iar Hristos Cel ce a biruit moartea sa reverse asupra noastra viata, sanatate, pace, belsug de bucurii duhovnicesti si intru toate buna sporire.
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi ,sa aveti parte de multa caldura in suflet si in casa,bucurie in inima si multa sanatate si putere de munca.

O scurta istorie a sarbatorii de Pasti

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului. De Pasti se sarbatoreste Invierea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi dupa Scripturi- femeile au gasit mormantul gol. Mormantul era gol pentru ca Hristos Inviase. Impotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat si batjocorit de atunci si pana astazi, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, rege al carui tron era o Cruce, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti. Aceasta biruinta a putut fi tagaduita, dar nu I-a putut fi smulsa niciodata.
Hristos a Inviat si a biruit, pentru El si pentru noi. Credem si biruim prin Moartea si Invierea lui Hristos, murim pentru a invia si inviem pentru a trai in veci cu Hristos. Prin suferinta si moarte ne bucuram de Inviere; prin Inviere ne bucuram si triumfam in triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi si a triumfat pentru noi. In Moartea Lui sta mantuirea noastra, in Invierea Lui sta biruinta noastra.


De la Pesach-ul evreiesc la Pastele crestinesc
Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata si cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Isus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.
Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach. Pesach este cuvintul de origine al cuvintului Pasti. Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.
In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamantul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Sau, Isus Hristos. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Isus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu.
Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor nu a murit nimeni pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.
In Noul Testament, mielul injunghiat a fost Mantuitorul Isus, iar sangele care a curs pe cruce este sangele lui rascumparator.
La Cina cea de Taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Isus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca data de Dumnezeu.