Un pas mic pentru copilas, o bucurie enorma pentru parinte...

Cu copiii mici bucuriile sunt multe si niciodata nu vin gramada, ci toate au timpul lor hotarat... Dupa ce am asteptat sa-i iasa primii dintisori sau sa stea in sezut, am asteptat sa mearga singura in picioruse iar aceasta bucurie nu s-a lasat prea mult asteptata, astfel ca, aseara, la 11 luni si 12 zile, a facut primii pasi singurica... Incet-incet inteleg pe acei parinti care sunt mandrii de copilasii lor si de bucuriile pe care acestia le aduc; poate ca este greu de inteles pentru unii de ce parintii se bucura asa de mult atunci cand copilul avanseaza incet-incet si face toate aceste lucruri atat de mici si poate neimportante, dar atunci cand esti parinte, toate acestea ti se par minuni iar bucuria ca copilul tau le face este nemarginita... Armstrong, atunci cand a pasit prima data pe luna a zis "Un pas mic pentru om, un salt mare pentru omenire...", pentru parinti sunt mult mai importanti primii pasi ai copilasului, asa ca "Un pas mic pentru copilas, o bucurie enorma pentru parinte..."

Primii pasi ai copilului sunt un moment extraordinar si unic pentru toti parintii.

Afla mai multe pe Qbebe.ro

Primii pasi ai copilului sunt un moment extraordinar si unic pentru toti parintii.

Afla mai multe pe Qbebe.ro

Primii pasi ai copilului sunt un moment extraordinar si unic pentru toti parintii.

Afla mai multe pe Qbebe.ro

11 luni

18 ani

Ieri s-au implinit 18 ani... o viata de om... Ar trebui sa sarbatoresc majoratul, majoratul suferintei, incercarii si neputintei mele... Acum exact 18 ani s-a intamplat evenimentul tragic care mi-a schimbat total viata... Am vrut sa scriu ceva dar este destul de greu; imi amintesc la perfectie fiecare minut din ceea ce s-a intamplat si cum au decurs evenimentele de parca s-ar fi intamplat ieri... de-a lungul acestei perioade mi s-au intamplat lucruri frumoase, dar si mai putin frumoase, chiar urate as putea spune, am trecut prin toate starile emotionale posibile de la depresii severe la fericire deplina; ce sa faci, asta e viata, la unii e mai usor iar la altii mai greu. As vrea sa ma gandesc la realizarile mele, dar, nu am nici una, tot ceea ce am, am primit de la Dumnezeu; familia, sotia, fetita le-am primit in dar, un dar care sa ma ajute sa vad partea buna a vietii; un dar care sa-mi aduca fericire, un dar care sa-mi dea putere sa continui lupta cu neputinta... Uneori reusesc, alteori cad invins si asa, zilele trec una dupa alta, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an...

Daca pana acum aceasta zi era o sarbatoare de tristete, de acum s-a echilibrat balanta pentru ca in aceasta fatidica zi de 5 august Dumnezeu a adus si o raza de fericire in familie pentru ca s-a nascut cel de-al doilea copilas al fratelui meu, alt nepotel care sa aduca bucurie familiei si sa-i ajute pe toti sa nu se mai gandeasca ce s-a intamplat acum 18 ani...