Astazi s-a implinit o luna de cand Dumnezeu, in bunatatea Lui nemarginita, ne-a umplut viata cu aceasta mare binecuvantare care se numeste Andrada Cristina. A trecut o luna si inca nu ma pot obisnui cu gandul ca eu, un om obisnuit, intr-o zi, voi auzi pe cineva strigandu-ma "tata".
Timpul trece asa de repede si nu ne dam seama, fiecare zi este diferita de cea dinainte chiar daca facem acelasi lucru; viata noastra s-a umplut si preocuparile noastre sunt diferite, aproape ca nu mai avem timp de noi. Sunt limitat in cuvinte desi din inima mea se inalta o rugaciune fierbinte de multumire pentru Cel care nu ne-a lasat singuri pe pamant, fi slavit Doamne!!!
