Asta mi-s...

duminică, 18 martie 2012

Fapte 26:2 "Ma socotesc fericit, imparate Agripa, ca am sa ma apar astazi inaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt parat de Iudei."

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos." Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.
Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine." Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.
Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, .. .


Powered by Biblia Online

vineri, 16 martie 2012

Matei 6:6 "Ci tu cand te rogi, intra in odaita, ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati."

Rugăciunea este atmosfera în care trăieşte credinciosul. Pentru viaţa nouă este tot atât de necesară ca şi aerul pentru trup. Aici Domnul Isus vorbeşte de rugăciunea personală, rugăciunea în odăiţă. Este lucrarea practicată şi dă slavă Domnului. Nu există viaţă pentru Dumnezeu fără rugăciune. În odăiţă, singur cu Dumnezeu, transformăm în viaţă revelaţia Tatălui, acolo primim cuvântul potrivit pentru sufletul nostru. Prin rugăciune vom primi mai dinainte piatra albă pe care stă scris numele cel nou pe care nimeni nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Cu câtă putere putem întâmpina zarva zilei, dacă în zorii ei am stat în ascuns în prezenţa Lui şi am mâncat din mana ascunsă! Aceasta este în adevăr hrana zilnică a sufletului nostru.
Cele mai mari greşeli din viaţa noastră pot să fie cauzate de neglijarea rugăciunii în ascuns. Delăsarea în această privinţă favorizează intrarea răului de afară, care prin omul nostru cel vechi nerăstignit, ar face dezastru în viaţa noastră, dacă harul nemărginit nu ar interveni între noi şi dezastrul provocat. Nici râvna şi nici faptele cele mai mari nu pot să recupereze ceea ce am pierdut nerugându-ne în odăiţă.
Râvna fără rugăciune este o respingere a harului Lui arătat prin lucrarea Duhului, astfel că toate faptele noastre, oricât de mari şi grele ar fi, fără rugăciune sunt o lucrare a firii noastre.
Aşa dar, rugăciunea în odăiţă este o prefaţă remarcabilă a unei vieţi sfinte şi de o necesitate primordială pentru orice suflet care trăieşte în legătură cu Domnul Isus.
„Stăruiţi în rugăciune."
„Rugaţi-vă neîncetat."


Powered by Biblia Online

miercuri, 14 martie 2012

Exod 15:2 "DOMNUL este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este DUMNEZEUL meu: pe El il voi lauda; El este DUMNEZEUL tatalui meu: pe El Il voi preamari."


Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.
Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.
În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.
De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!
„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).


Powered by Biblia Online

marți, 13 martie 2012

Isaia 35:6
Caci in pustie vor tasni ape, si in pustietate paraie.

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).
Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi" atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.
În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!


Powered by Biblia Online

Mama speciala

Mama speciala

de Erma Bombeck

Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, unele datorita presiunii sociale si câteva din obisnuinta.
Anul acesta aproape 1.000.000 de femei vor deveni mame ale unor copii handicapati, cei mai multi dintre ei doriti si asteptati cu tot sufletul. V-ati pus vreodata întrebarea cum sunt alese mamele copiiilor handicapati?
Dumnezeu privind în jos, spre pamânt, îsi alege instrumentele de procreatie cu multa grija si prudenta. EL Se uita si Îsi instruieste îngerii, care noteaza într-un registru urias.
"-Armstrong - baiat, Forrest - fata, John si Carrie - gemeni. "
Apoi...
"-Da acesteia un copil handicapat"
Îngerul e curios:
"- De ce tocmai acesteia Dumnezeule? E atât de fericita?!"
"-Întocmai, zâmbeste Dumnezeu, as putea da un copil handicapat unei mame care nu stie sa râda? Aceasta ar fi o cruzime."
"-Dar are ea rabdare? întreaba îngerul."
"-Nu o vreau cu prea multa rabdare, caci altfel s-ar îneca într-un ocean de autocompatimire
si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."
"-Am privit-o azi. Ea are constiinta de sine si independenta, atât de rare si de necesare la o mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna în viata lui si aceasta nu-i va fi usor"
"-Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede înTine"
Dumnezeu zâmbeste.
"- Nu conteaza, pot sa repar asta, de aceea am si ales-o. Pentru ea nu va fi firesc niciodata "un cuvânt rostit". Ea nu va considera "un pas" ca fiind firesc, ci o minune cereasca. Când copilul ei va spune "mama" pentru prima data, ea va trai un miracol si va sti aceasta."
"Îi voi permite sa vada lucruri precum. . . . ignoranta , cruzime , prejudecata, si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura. EU voi fi lânga ea în fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea îmi va face Lucrarea ca si cum ar fi aici, la sânul Meu".
-sfârsit-